Publicăm în premieră un drept la replică, pe care cotidianul Deșteptarea a refuzat să-l găzduiască în paginile sale. El aparține jurnalistului Mihai Buznea.
«30 noiembrie 2013
„DEŞTEPTAREA” – între adevăr şi mistificare
Cotidianul „Deşteptarea” a marcat, în aceste zile, un moment de referinţă în existenţa sa de aproape 24 de ani: ediţia cu numărul 7000. Felicitări sincere şi urări de cât mai multe ediţii. Pe care să le pună, consecvent şi necondiţionat, în slujba adevărului. Fie el cotidian, sau istoric. Spre a nu se înregistra derapaje de la rigoare şi obiectivitate.
Nu mi-am propus să dau lecţii de gazetărie nimănui (se pare că, în zilele noastre, geniile în materie dau năvală peste noi), deşi cred că sunt unul dintre puţinii băcăuani îndreptăţiţi să o facă. Prin pregătirea de specialitate, activitatea de peste 50 de ani în presă şi performanţele publicistice pe care nu mi le poate desconsidera nimeni, oricât ar dori şi s-ar strădui. Nici chiar semnatarul pretinsului editorial apărut în ediţia 7000 jubiliară, care nu este altceva decât o ofensă grosolană la adresa adevărului, o etalare obraznică de inexactităţi, exagerări şi minciuni sfruntate.
Un text s.f. de cea mai joasă şi josnică speţă al unui pretins jurnalist care nu a avut niciodată vreun angajament în presă. Specialitatea lui, cunoscută şi recunoscută, aşa că să nu ne mirăm: la aşa „voce”, repertorii în ton cu timpurile. Cu un apel la o butadă care a circulat în timpurile în care se putea spune în gura mare, fără nicio teamă de consecinţe: minţi ca o gazetă americană. Asta a făcut, acum, semnatarul amintitului pretins editorial.
Pentru că adevărul despre „Deşteptarea” a fost rostit cu claritate doar de cei 9 redactori pe care evenimentele din 21 – 22 – 23 decembrie 1989 i-au găsit în redacţia fostei gazete judeţene „Steagul roşu” şi care au hotărât in corpore să întoarcă armele, aşa cum au făcut-o revoluţionarii din Timişoara, Bucureşti şi alte oraşe. Aşa s-a născut „Deşteptarea”. Părinţii naturali au fost, au rămas, şi vor rămâne cei 9 ziarişti autentici, dintre care doar unul mai semnează astăzi în ziar. Ei au hotărât apariţia, ei au stabilit titlul. Nimeni altcineva, şi cu atât mai puţin, sau deloc.
A-ţi revendica paternitatea publicaţiei în numele şi ca lider al unui grup de pretinşi revoluţionari băcăuani ţine de domeniul absurdului şi obrăzniciei fără de margini a unora dintre foştii lingăi ai vechiului sistem care îşi adjudecau fără neobrăzare meritele altora bătîndu-se cu mâinile pe piept. Sau folosind pixul ori porta-vocea. Trec cu vederea inexactităţile conţinute de articolul cu pricina, dar consider necesare câteva precizări care să prevină şi stopeze alte elanuri revendicative:
1.- „Deşteptarea” nu este produsul revoluţionarilor băcăuani (asta, dacă cumva a existat vreunul autentic), ci al celor 9 gazetari care s-au aflat pe baricadele datoriei civice şi patriotice, cu condeiele lor, şi care deşi ar fi fost îndreptăţiţi să revendice statutul de revoluţionar, nu au făcut-o. Lor le aparţin, inclusiv şi exclusv, iniţiativa şi titlul publicaţiei.
2.- În existenţa celor 24 de ani de apariţie se disting două etape: prima – decembrie 1989 – august 1995, când publicaţia a fost vândută în urma unei ruşinoase şi degradante trădări complice din interior cu susţinere dinafară; a doua – august 1995 – în prezent, când locul părinţilor naturali a fost luat de părinţi adoptivi. Faţă de care nu am niciun fel de resentiment şi cărora le doresc mult succes în continuare, cu îndemnul de a aplica neabătut principiul fundamental al presei (prezent şi în Justiţie): în tot, în toate, „ascultă şi cealaltă parte”. Asta, dacă pretinzi cu adevărat că slujeşti necondiţionat adevărul.
Aşadar, să auzim numai de bine. Cât încă, parte din cei 9 iniţiatori ai publicaţiei (dintre care unii ne-au părăsit) se mai află printre noi şi în apropiere de voi, ca martori ai unor adevăruri care nu pot fi nicicum schimbate şi însuşite abuziv în propriul folos. După noi, nu mai contează.
Mihai BUZNEA,
primul redactor şef „Deşteptarea”»